Baile Herculane, prioritate pentru MDRT

De ani buni, Băile Herculane reprezintă unul dintre cele mai dureroase exemple a ce s-a făcut prost în turismul românesc după Revoluţie. Privatizări pe criterii politice către afacerişti hrăpăreţi („investitori strategici”) care nu vor să facă turism, ci doar speculă imobiliară. Pesedistul Iosif Armaş a dus „cea mai frumoasă staţiune de pe continent” (aşa cum o descria împăratul austriac Franz Iosef) în faliment. Aproape nimic nu mai aduce aminte acum de strălucirea de altă dată. Hotelurile, în majoritatea lor clădiri istorice, stau să cadă, iar bazinele termale au devenit gropi de beton.
S-au înfiinţat asociaţii şi ONG-uri care vor salvarea Băilor Herculane. Mă uitam pe Facebook înainte de plecarea către Banat: 19.000 de oameni care s-au alăturat acestei cauze.
Ei bine, tuturor vreau să le transmit un semnal de încredere. Am semnat astăzi la Herculane un protocol de colaborare cu primăria şi cu operatorii de turism din zonă. Oamenii cu care am vorbit, în frunte cu primarul PDL Nicuşor Vasilescu, sunt extrem de serioşi şi vor să facă treabă. Am toate motivele să fiu optimistă.
Concret, Băile Herculane a fost deja declarată „staţiune de interes naţional”. Este inclusă în strategia de turism balneo, unul dintre cele şase produse ale brandului turistic. Derulăm aici un proiect pilot care are ca scop revitalizarea staţiunii. Asta înseamnă refacerea infrastructurii urbane, exproprieri şi demolări acolo unde este cazul. Încercăm să găsim soluţii să preluăm hotelurile din zonă, să le reabilităm şi să le redăm circuitului turistic. Vom încerca acelaşi lucru şi cu băile termale. De asemenea, există un plan pentru realizarea unui spa nou, la standarde europene.
În plus, am demarat o campanie de atrageri de investitori privaţi care ar putea fi interesaţi de zonă. Implicarea MDRT poate constitui acel element de stabilitate decisiv pentru luarea unei decizii. De asemenea, ministerul se va implica activ şi în promovarea staţiunii.
Sunt conştientă că schimbarea nu se va produce peste noapte, la fel cum „investitorii strategici” de tristă amintire nu se vor lăsa cu una, cu două. Indiferent de opoziţia sistemului la schimbare, ea se va produce. Auspiciile sunt cu mult mai bune acum.
Dacă tot am ajuns la Băile Herculane, am fost invitată şi la inaugurarea unui bloc ANL. Investiţia a costat 2,8 milioane de lei şi oferă apartamente pentru 40 de familii de tineri din localitate. Au mai rămas de făcut racordurile la apă şi curent electric. Chestiuni care se pot rezolva destul de uşor într-o perioadă scurtă de timp (două săptămâni). În plus, dacă tot am semnat protocolul pentru salvarea staţiunii, primarul mi-a spus că viitorii locatari ai blocului ANL ar vrea să primească de la mine cheile apartamentelor. Am acceptat cu dragă inimă şi am fost primită călduros.

PS. Aud că Realitatea Tv a pornit deja campania de week-end împotriva mea. De la începutul lui februarie, la fiecare sfârşit de săptămână, „toacă” orice subiect atât timp cât face referire la mine. Acum trei săptămâni a fost telegondola de la Vulcan. Acum două săptămâni au fost stenogramele lui Păsat. Săptămâna trecută a fost primarul din Măgurele. Iar acum blocul ANL de la Băile Herculane.
💡 Ar fi o idee să mă plătească Vântu pentru că îi asigur audienţa.
Şi vreau şi spor de week-end. 😉

Romania a primit premiul de excelenta in cadrul targului de turism de la Munchen

Munca depusă de MDRT pentru promovarea României ca destinaţie turistică este mai apreciată în străinătate decât în România. Dovada incontestabilă a acestei realităţi este premiul de excelenţă pe care România l-a primit în cadrul târgului de turism de la Munchen. Germanii au apreciat atât de criticatul în România brand turistic, dar şi felul în care era amenajat standul.
Distincţia care ne-a fost acordată nu este una uzuală, din care se oferă cu zecile la astfel de evenimente. Ea este specială şi acordată destul de rar – ultima dată a fost în 2007. Ceea ce înseamnă că atribuirea premiului de excelenţă României nu este un demers de curtoazie.
Nu sunt surprinsă de această distincţie, tocmai pentru că ştiu cât s-a muncit la brandul turistic. Peste tot pe unde am mers să promovez brandul, mi s-a spus acelaşi lucru: România este printre primele ţări care folosesc o identitate eco pentru brandul turistic, iar asta este ceea ce se caută în turismul actual. Şi prin metodele de promovare (accentul pe internet), dar şi prin reorientarea către produse turistice specifice, România se află acum printre ţările care urmăresc tendinţele din domeniu. Şi rare sunt domeniile în care ţara noastră se află printre primele în Europa.
Timp de aproape un an, o parte a mass media şi absolut toţi adversarii politici au propagat imaginea unui brand turistic „plagiat şi inutil”, făcând confuzii grave (de cele mai multe ori intenţionate) între logo (celebra frunză), brand şi chiar planul de marketing. Iată că sunt oameni mai pricepuţi la turism (nemţii) care apreciază ceea ce a făcut MDRT. E o bucurie să auzi vorbindu-se laudativ despre brandul turistic al României în Germania (la BR – Televiziunea Bavaria), în timp ce, în ţară, aceleaşi teme reprezintă pretextul perfect pentru atacuri la persoană din partea unei părţi a presei. De altfel, deşi premiul a fost acordat acum două zile (pe 23 februarie), nu am văzut foarte multe referiri în presa de la noi.
Ştiu că nimeni nu e profet în ţara lui. Dar, uneori, în iureşul acesta de acuzaţii şi speculaţii răuvoitoare, poate ar trebui să găsim puţin timp pentru a arăta şi lucrurile bune pe care le fac oamenii politici. Cred că românii încep să se plictisească de scandal şi vor să vadă partea plină a paharului. Aşa cum spuneam şi în urmă cu câteva zile, pentru a reveni pe drumul cel bun, avem nevoie de mai multă încredere în noi. Câteodată, gândirea pozitivă face cât jumătate din munca în sine.

Legea Capitalei – O administratie locala mai supla si mai eficienta

Bucureştiul este un oraş bogat care arată ca un oraş sărac. Deşi există bani suficienţi pentru investiţii, managementul resurselor nu a fost întotdeauna cel mai eficient. De aceea, principala idee care stă în spatele Legii Capitalei este alocarea mai eficientă a resurselor pe care Bucureştiul le are la dispoziţie.
Într-un fel, există aceeaşi problemă ca şi la Bugetul de stat. Deşi există bani, mulţi dintre aceştia se duc către susţinerea unui aparat administrativ bugetofag care se autoperpetuează. Mai ales la nivelul sectoarelor. Soluţia este aceeaşi: reforma din temelii a aparatului administraţiei locale.
Un prim pas ţine de eficientizarea cheltuielilor. Iar acest lucru se poate face prin reducerea aparatului birocratic. Din 1996 se tot vorbeşte despre necesitatea ghişeului unic sau despre reducerea numărului de funcţionari. Legea Capitalei implică tocmai asta.
Un calcul preliminar arată că desfiinţarea consiliilor de sector şi renunţarea la o bună parte a aparatului administrativ al sectoarelor ar reduce semnificativ cheltuielile bugetare. Calculele preliminare arată economii de câteva zeci de milioane de lei anual. Bani care ar putea fi orientaţi către proiecte majore de investiţii pentru Capitală. Poate în felul acesta bugetul Primăriei Generale ar fi autosustenabil, fără infuzii semnificative dinspre Guvern.
În plus, reducerea aparatului birocratic va atrage după sine o simplificare a procedurilor care trebuie urmate. Mai puţine hârtii, mai puţine avize şi aprobări. Se câştigă bani şi timp. Legea Capitalei propune o administraţie locală mai suplă şi mai eficientă.
Legea Capitalei rezolvă şi problema suprapunerilor de competenţe şi a vidurilor de competenţă. Diverse instituţii subordonate fie Primăriei Generale, fie primăriilor de sector, îşi pun piedici acum, iar rezultatul final este nul. La fel cum există zone asupra cărora nimeni nu se interesează şi diversele instituţii îşi declină competenţa.
Exemplele sunt foarte multe. De curând, primarii de sector spuneau că nu au competenţe în problema câinilor maidanezi, iar primarul general spunea acelaşi lucru. Şi nici acum nu e clar cine trebuie să rezolve problema. La fel, am mai vorbit pe blog despre problemele de la Henri Coandă şi faptul că nimeni nu-şi asuma răspunderea asupra introducerii utilităţilor acolo. A trebuit să intervină MDRT ca problema să se rezolve.
Într-un Bucureşti post-Legea Capitalei, astfel de probleme nu ar mai exista. Iar liberalii numesc asta accountability – s-ar şti foarte clar cine şi de ce se ocupă, iar cei care nu-şi fac treaba pot fi traşi la răspundere.
Responsabilitatea rezultă şi din implicaţiile politice ale Legii Capitalei. Bucureştenii nu-şi vor mai alege primarii de sector, dar vor vota uninominal pentru consilierii generali. Aşa cum fiecare bucureştean ştie cine este deputatul din colegiul său, la fel trebuie să ştie cine îl reprezintă în CGMB. Şi, eventual, îl poate trage la răspundere dacă nu-şi face treaba cum trebuie. Păstrarea variantei pe liste echivalează cu ascunderea în continuare în spatele partidului, cât mai departe de cetăţeni.
Toate aceste măsuri arată caracterul profund reformist al Legii Capitalei. Este primul proiect legislativ integrator de dreapta care vizează Bucureştiul. Are ca scop o administraţie mai suplă, o cheltuire mai eficientă a banului public şi mutarea puterii de decizie în mâna bucureşteanului. Adică facem economie, distribuim mai eficient resursele şi transparentizăm procesul de decizie.

Pe litoral, lupta se duce cu rechinii imobiliari

Când am preluat funcţia de ministru al Turismului, în urmă cu doi ani, am crezut că starea litoralului românesc se va schimba repede în bine. Până atunci, îmi imaginam că doar lipsa implicării Guvernului în dezvoltarea turismului a generat situaţia deplorabilă pe care o constatam. Odată cu interesul şi susţinerea pe care le arătam,  ar fi trebuit să avem o colaborare fructuoasă cu toate părţile cointeresate şi să apară rezultatele pozitive. De altfel, aceasta a fost şi principala temă a discursului meu din prima vizită oficială pe care am făcut-o din postura de ministru, tot pe litoral, tot în ianuarie, dar în urmă cu doi ani.

Acum, constat cu dezamăgire că lucrurile nu merg nici pe departe aşa cum am sperat. Astăzi, la Forumul Naţional de Turism de la Mamaia am vorbit despre aceleaşi probleme ca şi în 2009. Principala cauză  este lipsa de responsabilitate şi implicare a unora dintre autorităţile locale în iniţiativele ministerului.

Din păcate, unii dintre primari şi-au asumat rolul de paznici ai celor care au transformat plajele în şantiere pentru blocuri. Rechinii imobiliari, deşi animale de pradă, sunt protejaţi de administraţiile locale. Aceasta este explicaţia pentru care aproape toate construcţiile amplasate ilegal pe plajă care au fost demolate anul trecut de către minister sunt acum reînălţate, unele cu avize de construcţie din partea primăriilor.

Unii primari revendică dreptul de a decide singuri asupra evoluţiei staţiunilor pe care le administrează, invocând principiul descentralizării. Teoria este frumoasă, dar practica de 20 de ani ne arată unde a dus lăsarea deciziei doar la nivel local. Un litoral dezvoltat inegal între nord şi sud, haotic, cu construcţii fără legătură cu specificul şi destinaţia zonei, dar care aglomerează excesiv spaţiul, făcându-l insuportabil. Motiv pentru care tot mai mulţi turişti aleg alte destinaţii. Litoralul românesc este de importanţă naţională. Ca urmare, are nevoie de reguli, principii de gestionare şi dezvoltare care să depăşească interesul local. Şi, ca să dau un exemplu, la Mamaia nu vin doar constănţeni, ci români din toată ţara.

La debandada construcţiilor noi, se adaugă rezultatele proaste ale privatizărilor în turism. Hoteluri cumpărate pe nimic sunt ţinute închise de şmecherii lor proprietari. Hotelierii adevăraţi mi-au cerut astăzi naţionalizarea acestora. Cred că o soluţie trebuie găsită împotriva celor care îşi bat joc de şansa României de a creşte economic prin dezvoltarea turismului, invocând garantarea prin Constituţie a dreptului la proprietate.

În doi ani şi pentru prima oară după Revoluţie, Guvernul a investit prin MDRT peste 80 de milioane de euro în proiecte de infrastructură turistică, din care mai mult de 5 milioane de euro pe litoral. Elaborăm în mod profesionist PUZ-ul plajelor, care va fi gata până în 15 martie, şi vom achiziţiona şi implementa un plan de măsuri concrete care să dezvolte sudul litoralului.

Dar, oricât ne străduim noi, dacă autorităţile publice locale văd litoralul ca pe propria moşie, de pe urma căreia îşi pot strânge o frumoasă avere, atunci şansele de salvare a turismului litoral sunt foarte mici. Interesul public nu poate fi ignorat faţă de interesul economic privat.

Investitii de peste 30 de milioane de euro pe Valea Prahovei si in Brasov

Am participat astăzi la inaugurarea telescaunului care va deservi pârtia Valea Soarelui din Sinaia. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu autorităţile locale şi a costat MDRT 6 milioane de euro. Instalaţia de transport are peste 1,6 km lungime şi poate să transporte 1800 de persoane într-o oră. Importanţa proiectului pentru Sinaia este foarte mare, pentru că uneşte, practic, la bază, cele două domenii schiabile: Valea Soarelui şi Valea Dorului.

Telescaunul face parte din Programul Naţional „Schi în România”, derulat de ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Scopul declarat este acela de a dezvolta infrastructura turistică montană. Iar acest lucru se vede şi din perspectiva celor peste 30 de milioane de euro cheltuiţi în ultimii doi ani prin acest program.

În toate staţiunile importante de pe Valea Prahovei şi din Braşov au fost finalizate sau sunt în lucru obiective de investiţii. Au fost date în folosinţă centre salvamont în judeţele Braşov şi Prahova. În Poiana Braşov au fost aduse instalaţii de zăpadă artificială şi se lucrează la lărgirea domeniului schiabil în vederea Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) din 2013. La Predeal s-au realizat lucrări de consolidare şi refacere a zonei inferioare a Pârtiei Cocoşul, a fost refăcută Pârtia Subteleferic şi s-au finalizat lucrările la pârtia de biatlon. În Râşnov au pornit lucrările la pârtia de biatlon şi s-au alocat banii pentru trambulina K90, a doua din România. La Azuga s-a lucrat la reabilitarea Pârtiei Sorica. La Buşteni a fost sprijinită realizarea celui mai mare Fun Park din România, la baza Pârtiei Kalinderu.

Pe lângă aceste obiective finanţate prin Programul „Schi în România”, există multe proiecte cu fonduri europene sau fonduri de la Buget pentru realizarea de pârtii de schi în alte zone ale ţării. Spre exemplu, săptămâna viitoare va fi dat în folosinţă telescaunul din Hunedoara. Am inaugurat mai multe pârtii de schi anul trecut (Borsec, Piatra Neamţ, Vatra Dornei, Gura Humorului, Sfântu Gheorghe) şi altele sunt în lucru, urmând a fi date în folosinţă iarna viitoare.

Lărgirea domeniului schiabil din România va avea ca efect o creştere a numărului de turişti străini, care ar putea să vadă în ţara noastră o alternativă mai ieftină la destinaţii din Vestul Europei. Secundar, vor scădea, sper eu, costurile unei vacanţe la munte în timpul sezonului, preţurile fiind destul de piperate acum.

Turismul montan din România suferă în continuare din cauza infrastructurii deficitare. Îmi spuneau cei de la Sinaia că de 60 de ani nu se mai făcuseră investiţii acolo, deşi au existat mai multe strategii în acest sens după Revoluţie. Am însă speranţa că investiţiile făcute în aceşti ultimi doi ani şi care vor continua de-o manieră susţinută până în 2013 vor oferi şansa de a se impune turismului montan românesc. Nu de alta, dar am văzut astăzi, la Sinaia, ce înseamnă o pârtie de schi plină ochi de turişti. O imagine perfect comparabilă cu oricare alta din Austria, să spunem.

E evident că potenţial natural există. La fel de evident este şi faptul că turismul e o investiţie care se amortizează uşor şi cu potenţial economic important. Acum, există şi voinţă politică în acest sens. Sunt toate şansele pentru o evoluţie în bine în anii următori, mai ales că, din câte îmi dau seama, numărul investitorilor privaţi este în creştere. Pentru mine, e clar că lucrurile încep să meargă spre bine.

10 ianuarie: Braila – Contracte cu fonduri europene si intalnire cu pensionarii

Astăzi, am fost la Brăila pentru inaugurarea unei şcoli reabilitate prin Programul Operaţional Regional şi semnarea a alte trei contracte de finanţare incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană. În total, aproape 12 milioane de euro care merg spre municipiul Brăila pentru modernizarea liniei de tramvai şi reabilitarea infrastructurii rutiere. Sunt obiective foarte importante pentru oraş şi cărora edilii de acolo nu le-ar fi putut găsi finanţare din bugetul propriu.

Am avut parte şi de o întâlnire cu un grup de pensionari nemulţumiţi de impozitarea pensiilor de peste 740 de lei. Discuţia cu dumnealor a fost mai lungă decât cea prezentată pe posturile de televiziune şi nici pe departe atât de tensionată (aşa cum puteţi vedea şi din filmuleţul de mai jos). Am încercat să le explic că motivaţia principală a vizitei mele în Brăila ţine de realizarea unor proiecte importante de infrastructură, care generează locuri de muncă pentru locuitorii oraşului. Mai mult, creează venituri la Buget care să asigure plata pensiilor şi salariilor. Or, eu cred în continuare că aceasta este calea de urmat – cu cât mai mulţi angajaţi, cu atât mai uşor ne va fi să plătim pensii şi alte prestaţii sociale. Iar acesta este unul dintre obiectivele asumate de MDRT în acest an: crearea a cât mai multe locuri de muncă.

Concluzia întâlnirii cu pensionarii a fost, cum se întâmplă mai mereu, că ambele părţi au dreptate. Ca oameni politici responsabili, suntem datori să înţelegem nemulţumirile create în rândul diverselor categorii sociale afectate de măsurile luate, dar trebuie să ne ducem la capăt planul asumat dacă vrem să ne fie tuturor românilor mai bine. A rămas că mă voi mai întâlni cu respectivii pensionari din nou la vară şi sunt convinsă că le voi putea oferi veşti mult mai bune atunci.

Sportul romanesc are nevoie de sali polivalente

Noua conducere promitea de curând că va dezlipi de pe Realitatea Tv eticheta Sorin Ovidiu Vântu – patronul care le dicta jurnaliştilor acontaţi pe cine, când şi cum să atace. Începutul este, evident, prost. De două luni, parcă se întrec în a-şi arăta lipsa de profesionalism. Nu se simte absolut nicio schimbare în bine.

Seara trecută, am avut parte de o nouă doză de manipulare şi cinism. Nici mai mult, nici mai puţin, se spunea că, din cauza unui program naţional de construcţie de săli polivalente, Guvernul ar fi decis să reducă perioada concediului post-natal. Şi asta fără ca jurnaliştii Realităţii să se informeze, fără să citească proiectul de Hotărâre de Guvern sau sursele de finanţare pentru respectivul proiect, dovedind lipsa oricărei deontologii profesionale.

Programul construcţiei de săli polivalente este doar un proiect. Nu este aprobat, deci, nu are cum să fie bugetat.  Se află la nivel volitiv – ne-am dori să găsim banii necesari pentru punerea lui în practică. Ei nu există acum în Bugetul de stat pentru 2011.

Proiectul este rezultatul direct al discuţiilor pe care le-am avut cu mai mulţi şefi de federaţii sportive din România, care au pledat pentru construirea acestor săli polivalente. Mi-au declarat ani de zile au căutat un reprezentant al Guvernului cu care să discute această problemă.

Îmi spuneau că România nu este capabilă să organizeze nicio competiţie sportivă europeană la nivel de echipe. Şi este păcat că lucrurile stau aşa într-o ţară în care rezultatele sportive reprezintă puţinele succese ale României în exterior. În perioada aceasta se desfăşoară Campionatul European de handbal feminin din Danemarca şi Norvegia şi vedem acolo exemple foarte bune de infrastructură pe care România ar trebui să le copieze.

Parteneriatele Public-Private sunt şansa acestui program. Dacă nu vom reuşi să găsim parteneri economici care să vină alături de noi, atunci aceste săli polivalente nu vor putea fi construite. Şi încă o dată o spun: pentru sportul românesc, ar fi mare păcat.

Aceleaşi personaje despre care am tot obosit să vorbesc pun placa bugetului mare pe care l-ar avea MDRT. Spun că bugetul ministerului pe care-l conduc creşte în 2011 faţă de 2010, dar ei se raportează la execuţia bugetară doar pentru primele 11 luni ale anului acesta. De fapt, bugetul din 2011 este mai mic decât cel din 2010. La fel cum cel din 2010 este cu mult mai mic decât cel din anul precedent. MDRT a avut în 2010 un buget cu 43% mai mic decât în 2009, când ministerul era condus de altcineva. Şi în condiţiile acestea, a trebuit să plătim o bună parte pentru datoriile de anul trecut. Faţă de obiectivele acestui minister, banii alocaţi din Bugetul de stat nu acoperă nici pe departe necesarul nostru de cheltuieli.

Eu m-aş bucura să am un buget mai mare. Pentru că asta ar însemna mai multe investiţii şi o funcţionare mai bună a economiei. Un pas mai aproape pentru ieşirea din criză. Din păcate însă nu se poate şi trebuie să găsim alte surse de finanţare. Care pot fi fondurile europene, unde am făcut mari progrese în 2010, şi PPP-urile.

La final, îmi exprim convingerea că sportul românesc are nevoie de programul de construcţie de săli polivalente. Cu siguranţă însă nu are nevoie de atacuri precum cel de ieri.

Proiectul ANL Henri Coanda merge mai departe

Pe 13 septembrie, îi promiteam unui cititor al acestui blog, Iulian, că voi face tot posibilul pentru a rezolva situaţia de la cartierul ANL Henri Coandă.

Timp de 7 ani, neînţelegerile dintre Primăria Sectorului 1, Primăria Voluntari şi, mai nou, Primăria Capitalei, coroborate cu lipsa de interes a unor edili-şefi, au făcut ca oamenii care au contractat credite pentru a-şi construi o locuinţă să regrete amarnic această mişcare.

Deşi legea spune că primăria care pune la dispoziţie terenul pe care se construieşte trebuie să se ocupe şi de realizarea utilităţilor, primarul Sectorului 1 a refuzat în repetate rânduri să-şi asume respectivele lucrări. Aşa se face că, în urmă cu doi ani, Primăria Generală şi-a asumat ea realizarea lucrărilor pentru introducerea utilităţilor. Totuşi, au trecut doi ani şi nu s-a făcut nimic în acest sens. Au apărut doar o mulţime de procese intentate de proprietarii locuinţelor administraţiei publice locale.

Pentru că MDRT (ANL) este iniţiatorul proiectului, avem obligaţia legală şi morală să asigurăm finalizarea lucrărilor şi respectarea obligaţiilor faţă de beneficiari. În acest sens, ieri, am avut o întâlnire cu viceprimarul general Mircea Raicu, cu responsabili de la ANL, dar şi cu reprezentanţi ai Asociaţiei de Proprietari, pentru  a rezolva problema utilităţilor de la Henri Coandă. Şi am găsit o soluţie.

Primăria Generală se va ocupa de realizarea utilităţilor: drumuri, canalizare şi sistematizare. Lucrările vor demara în primăvara anului viitor. Finanţarea se va face din Bugetul PMB  pe anul viitor, iar consilierii noştri vor susţine acest proiect în CGMB. În acest timp, MDRT va iniţia o Hotărâre de Guvern care să transfere terenul în administrarea Primăriei Capitalei.

Până la urmă, Henri Coandă înseamnă 1107 case şi 121 de apartamente, deci, cel puţin 4.000 de locuitori ai Sectorului 1. Se rezolvă astfel nu numai o problemă de locuire, dar se şi creează cadrul ca administraţia publică locală să încaseze taxe şi impozite.

E un nou început şi sper ca peste maximum un an să pot să vă spun că lucrările s-au încheiat acolo.

Reabilitarea fatadelor vs. Reabilitarea termica. Asemanari si deosebiri

Am observat că, la nivelul mass media, s-a creat o oarecare confuzie între reabilitarea termică şi reabilitarea faţadelor imobilelor, după intervenţia mea de ieri de la conferinţa Romania Construct Forum. Tocmai de aceea, punctez aici diferenţele dintre cele două programe şi utilitatea fiecăruia dintre ele.

Reabilitarea faţadelor imobilelor este un proiect cu dublu rol. Pe de o parte, estetic. Pe de altă parte, de siguranţă pentru trecători.

Legea nu prevede ca toate clădirile din România trebuie să aibă faţadele reabilitate, ci numai cele în stare avansată de degradare.

Legea nu presupune numai obligaţii, ci şi drepturi sau beneficii. Pentru cei care îşi renovează faţadele imobilelor, există o scutire de 5 ani la plata impozitelor pe casă. În plus, îşi vor recupera jumătate din TVA-ul plătit pentru materialele de construcţie folosite şi lucrările realizate. Pentru cei al căror venit mediu pe cap de familie este mai mic decât salariul mediu net pe economie, primăria va plăti lucrările. Pentru clădirile de patrimoniu, există varianta ca banii să vină fie de la MDRT, fie de la ministerul Culturii.

La Sibiu, cu banii primăriei, dar şi cu banii ministerului Culturii, s-a realizat reabilitarea faţadelor tuturor clădirilor din centru, pentru pregătirea anului în care oraşul a fost capitala culturală a Europei.

În Occident, proprietarii de imobile au în primul rând obligaţii şi apoi drepturi. Printre aceste obligaţii legale se numără şi reabilitarea periodică a faţadelor. Trebuie să înţelegem cu toţii că a avea un lucru în proprietate presupune şi cheltuieli, nu numai beneficii.

Reabilitarea termică a blocurilor presupune limitarea transferului de căldură între interiorul şi exteriorul clădirilor şi creşterea confortului termic.

Una peste alta, cele două tipuri de reabilitare sunt complementare şi joacă un rol extrem de important în mărirea calităţii vieţii în România. Amândouă sunt inspirate de alte asemenea programe din ţări europene care se confruntă sau s-au confruntat cu probleme similare. Eu le consider extrem de importante în strategia MDRT pentru anii ce urmează.

Declaratie de buna intentie, addendum la declaratia de avere

Observ că mai mereu, în ceea ce mă priveşte, orice analiză s-ar face, se porneşte de la prezumţia de vinovăţie. Mă văd nevoită ca, pe lângă declaraţia de avere, să dau şi o declaraţie de bună credinţă.

Faţă de speculaţiile apărute în Evenimentul Zilei cum că aş fi omis (intenţionat sau nu) să declar valoarea totală a contractelor derulate de firma soţului meu, trebuie să fac următoarele precizări:

  1. Contractele despre care vorbim sunt publice şi s-a mai scris despre ele chiar în Evenimentul Zilei. Deci, nu aş fi avut cum să le ascund.
  2. Vorbim despre o firmă înfiinţată în 1993 (10 ani înainte de căsătorie, 15 înainte de a deveni ministru), iar contractele despre care se face referire în articol sunt semnate în 2008. Înainte ca eu să devin ministru.
  3. Contractele au fost reziliate de comun acord. Cel cu Spitalul Floreasca din 19 ianuarie 2010. Cel cu Spitalul Fundeni din 26 august 2010. Acest lucru face imposibilă speculaţia că valoarea lor ar mai putea creşte în perioada următoare. Valoarea totală a contractelor este de 6.496.516 lei. Sumă care apare în declaraţia de avere.
  4. Având în vedere că, la momentul declaraţiei de avere, contractele erau finalizate, era normal ca în declaraţia de avere să trec doar suma încasată. Consider, deci, că am completat-o corect.
  5. Faptul că, din valoarea totală a contractelor cadru, s-a executat doar 16% ar putea arăta, eventual, tocmai lipsa de implicare şi influenţă în derularea contractului.

Consider că sunt ultima persoană care ar putea fi acuzată de lipsă de transparenţă în exercitarea funcţiei publice. Reiterez faptul că activitatea economică a soţului meu nu are nicio legătură cu activitatea mea politică. Cu atât mai mult, domeniul de activitate al firmelor soţului meu nu are legătură cu domeniul gestionat de mine la MDRT. Suntem doi parteneri de viaţă care au cariere diferite.

Ca om politic, susţin în continuare separarea afacerilor cu statul de demnităţile publice numite sau alese. Şi aş susţine şi varianta în care nici membrii familiei să nu deruleze contracte cu statul. Merită, totuşi, făcută o diferenţă între politicienii ale căror rude au afaceri cu mult timp înainte ca ei să fi obţinut o funcţie publică şi politicienii ale căror soţii, copii sau părinţi se apucă brusc de afaceri în perioada mandatului demnitarului.

La final, reafirm întreaga disponibilitate de a oferi toate informaţiile care sunt de interes public, chiar dacă nu le deţin personal şi trebuie să le solicit, la rândul meu, mai departe.

PS. Le urez şi eu “La mulţi ani” tuturor celor care-şi serbează astăzi onomastica de Sfinţii Mihail şi Gavriil şi le mulţumesc tuturor celor care mi-au făcut urări astăzi.