Cadoul meu de 8 Martie: o comunicare mai deschisa

In primul rand, la multi ani tuturor femeilor, carora le ofer, virtual, o floare si un gand bun!

Daca tot e 8 Martie, am decis sa-mi fac un mic cadou 🙂 De astăzi, blogul meu are, iata, un nou chip. Asta pentru ca eu cred ca e important sa comunic, tot mai eficient, prin Internet. Nu se mai poate ignora faptul că mediul online este unul dintre cele mai directe canale de comunicare, un mijloc prin care mă pot întâlni cu cei care mă simpatizează sau mă critică, fără ca mesajele să fie trecute prin filtrul lucrătorilor de pe plantaţiile mogulilor (nu mă refer la sutele de jurnalişti oneşti, ci la cei cativa – din pacate, si foarte expusi publicului larg – care gândesc exclusiv cu mintea altora).

De prea multe ori numele meu apare în ştiri de presă, în context negativ, iar eu nici măcar nu sunt întrebată cum comentez acele aşa-zise informaţii. Nu sunt jurnalist, dar din ce stiu eu despre jurnalism ce se intampla in Romania, acum, numai cu principiile acestei meserii nu are legatura… Tot foarte adesea sunt pusa in fata faptului implinit, ori asociata absolut halucinant cu afaceri dubioase cu care nu am nimic de a face – un exemplu ati putut vedea chiar si aseara.

Sunt foarte multe lucruri ce ţin de activitatea mea care nu sunt date publicităţii, din simplul motiv că sunt realizări, informaţii pozitive deloc senzationale desi infinit mai importante decat eterna stire de tip „cum s-a mai imbracat Udrea azi”

De accea, calea cea mai la îndemână pentru a face auzit şi punctul meu de vedere rămâne Internetul, prin blog, Twitter sau pagina de Facebook (al cărei aspect este şi el diferit începând de astăzi).

În măsura în care timpul îmi va permite, voi încerca să răspund cât mai des observaţiilor venite din partea celor care vor vizita acest blog. De asemenea, imi propun ca in perioada urmatoare se relatez, fie si doar prin mesaje scurte, pe Twitter, sau postari pe Facebook, mai mult si mai transparent. Aici, cel putin, stiu ca putem comunica liber si direct. Si, sper eu, onest.

Dincolo de luptele, ideile si, uneori, polemicile de zi cu zi, cele mai importante raman proiectele mele, motiv pentru care am considerat necesar ca zona principala din site sa fie dedicata acestor proiecte. De asemenea, sper sa gasiti noua asezare in pagina mai usor de citit si noile facilitati tehnice oferite de blog.

Ma opresc aici si astept, la comentarii – apropo, de astazi puteti comenta si via Facebook, nu doar cu user si parola pentru acest blog – parerile Dumneavoastra legate de noul meu blog.

Sunt deschisa sugestiilor pentru a face din acest loc un spatiu al discutiilor constructive si al transparentei totale, un lucru care, cred eu, trebuie sa stea la baza relatiei politician-public in Romania anului 2011.

Ce trebuie sa faca PDL ca sa fie din nou primul partid in increderea romanilor?

Societatea românească a fost în general obişnuită cu tranziţii line şi îndelungate. Pe noi, criza economică ne-a obligat să accelerăm procesul reformelor. Această terapie de şoc, aşa cum au numit-o unii, a făcut ca încrederea în PDL, ca principal partid de guvernământ, să scadă considerabil în ultimul an.
Am fost întotdeauna de părere că adevărurile unui politician trebuie să vină din viaţa oamenilor obişnuiţi. Pentru că ei ştiu cel mai bine care le sunt problemele şi, de multe ori, chiar care sunt soluţiile.
Aşa că vă întreb pe voi:
• Care sunt problemele cele mai mari pe care le are PDL?
• Care sunt soluţiile?
• Cum vedeţi voi reforma în PDL?
• Cum ar trebui să arate conducerea PDL după Convenţia Naţională?
• Care este portretul-robot al Preşedintelui PDL?
• Care este mesajul nou cu care ar trebui să vină PDL?
Promit că răspunsurile pe care mi le veţi da pe parcursul săptămânii pe blog le voi transmite mai departe în discursul meu de la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL de sâmbătă, 5 martie.

Legea Capitalei – O administratie locala mai supla si mai eficienta

Bucureştiul este un oraş bogat care arată ca un oraş sărac. Deşi există bani suficienţi pentru investiţii, managementul resurselor nu a fost întotdeauna cel mai eficient. De aceea, principala idee care stă în spatele Legii Capitalei este alocarea mai eficientă a resurselor pe care Bucureştiul le are la dispoziţie.
Într-un fel, există aceeaşi problemă ca şi la Bugetul de stat. Deşi există bani, mulţi dintre aceştia se duc către susţinerea unui aparat administrativ bugetofag care se autoperpetuează. Mai ales la nivelul sectoarelor. Soluţia este aceeaşi: reforma din temelii a aparatului administraţiei locale.
Un prim pas ţine de eficientizarea cheltuielilor. Iar acest lucru se poate face prin reducerea aparatului birocratic. Din 1996 se tot vorbeşte despre necesitatea ghişeului unic sau despre reducerea numărului de funcţionari. Legea Capitalei implică tocmai asta.
Un calcul preliminar arată că desfiinţarea consiliilor de sector şi renunţarea la o bună parte a aparatului administrativ al sectoarelor ar reduce semnificativ cheltuielile bugetare. Calculele preliminare arată economii de câteva zeci de milioane de lei anual. Bani care ar putea fi orientaţi către proiecte majore de investiţii pentru Capitală. Poate în felul acesta bugetul Primăriei Generale ar fi autosustenabil, fără infuzii semnificative dinspre Guvern.
În plus, reducerea aparatului birocratic va atrage după sine o simplificare a procedurilor care trebuie urmate. Mai puţine hârtii, mai puţine avize şi aprobări. Se câştigă bani şi timp. Legea Capitalei propune o administraţie locală mai suplă şi mai eficientă.
Legea Capitalei rezolvă şi problema suprapunerilor de competenţe şi a vidurilor de competenţă. Diverse instituţii subordonate fie Primăriei Generale, fie primăriilor de sector, îşi pun piedici acum, iar rezultatul final este nul. La fel cum există zone asupra cărora nimeni nu se interesează şi diversele instituţii îşi declină competenţa.
Exemplele sunt foarte multe. De curând, primarii de sector spuneau că nu au competenţe în problema câinilor maidanezi, iar primarul general spunea acelaşi lucru. Şi nici acum nu e clar cine trebuie să rezolve problema. La fel, am mai vorbit pe blog despre problemele de la Henri Coandă şi faptul că nimeni nu-şi asuma răspunderea asupra introducerii utilităţilor acolo. A trebuit să intervină MDRT ca problema să se rezolve.
Într-un Bucureşti post-Legea Capitalei, astfel de probleme nu ar mai exista. Iar liberalii numesc asta accountability – s-ar şti foarte clar cine şi de ce se ocupă, iar cei care nu-şi fac treaba pot fi traşi la răspundere.
Responsabilitatea rezultă şi din implicaţiile politice ale Legii Capitalei. Bucureştenii nu-şi vor mai alege primarii de sector, dar vor vota uninominal pentru consilierii generali. Aşa cum fiecare bucureştean ştie cine este deputatul din colegiul său, la fel trebuie să ştie cine îl reprezintă în CGMB. Şi, eventual, îl poate trage la răspundere dacă nu-şi face treaba cum trebuie. Păstrarea variantei pe liste echivalează cu ascunderea în continuare în spatele partidului, cât mai departe de cetăţeni.
Toate aceste măsuri arată caracterul profund reformist al Legii Capitalei. Este primul proiect legislativ integrator de dreapta care vizează Bucureştiul. Are ca scop o administraţie mai suplă, o cheltuire mai eficientă a banului public şi mutarea puterii de decizie în mâna bucureşteanului. Adică facem economie, distribuim mai eficient resursele şi transparentizăm procesul de decizie.

Nici o zi fara mine!

Nu am avut timp sa ma uit astazi la televizor, ba chiar nu ma mai uit aproape deloc la televizor, dar bineinteles ca mi s-a comunicat cum au reusit cei de la Vantu sa ma aiba si de data asta subiect, asociindu-ma cu cazul deputatului Pasat. Intr-o discutie cu nu stiu cine,  a carui inregistrare tanscrisa a ajuns in exclusivitate(!) la Realitatea, dupa cum chiar ei se laudau, Pasat se referea la mine si la alti lideri PDL, afirmand sau sugerand ca avem o relatie mai mult decat colegiala, una prin care ar fi putut sa obtina sprijin preferential de la mine pentru nu stiu ce proiect in domeniul agrementului. Motiv pentru aceasta televiziune sa faca dezbateri o zi intreaga despre prezenta Elenei Udrea in dosarul respectiv. Recunosc faptul ca nu am bagat in seama o asemenea ineptie si am cerut doar la minister sa dam un comunicat despre cum nu finantam noi niciun proiect de dezvoltare a turismului pe zona Giurgiu, asa cum lasa sa se inteleaga dialogul dintre cei doi. Abia pe seara am aflat ca povestea a fost tratata la mai toate emisiunile Realitatii. Ce manipulare! Ce treaba am eu cu ce vorbesc altii despre mine la telefon?  Ca ministru, deputat, presedinte de organizatie si nu in ultimul rand ca persoana, primesc in audienta, ma intalnesc si cunosc mii de persoane. Am o multime de colegi, cum este si Pasat, amici, cunostinte, rude. Adaugati la acestia, oamenii care pur si simplu, fara sa fi schimbat doua vorbe cu mine, fara sa ma fi intalnit vreodata ori chiar fara sa ma cunoasca, ma pomenesc in diferite ocazii in discutiile lor. O sa ajungem la un numar urias de situatii probabile in care numele meu este folosit. Trebuie sa stiu eu ce spun acestia referitor la mine, ori are logica sa ma faci raspunzatoare de afirmatiile lor? Spre exemplu, stiu eu ce zice despre mine, la telefon sau nu, o persoana care tocmai a iesit din biroul meu? Nu de putine ori imi ajung la urechi lucruri neadevarate, de-a dreptul grave ori hilare, spuse despre mine  ori in numele meu. Am gandit chiar sa le scriu pe blog pe cele mai importante, pentru a mai corecta ” informatiile ” care circula. Dar nici nu pot fi atenta la toate barfele, zvonurile, susanelele. Nu ma pot cobora la nivelul unora din presa si nici nu am timp sa o fac.

Nu pot totusi sa inteleg care era legatura discutiei redate cu fapta pentru care este anchetat Pasat? Cu acesta stenograma  din pacate s-a dat posibilitatea lui Vantu sa mai tarasca nejustificat numele unora din PDL si in special numele meu, in scandaluri legate de justitie. Si uite asa ajungem iar la marea problema pe care o avem astazi cu nerespectarea dreptului constitutional al persoanei la imagine, la demnitate si onoare .  Iar unii, care s-au perfectionat in tehnica manipularii, cum sunt Vantu si Voiculescu, stiu cum sa foloseasca astfel de situatii.

Cum s-a incercat confiscarea Unirii

De 1 Decembrie, îi uram României să fie iubită de cetăţenii săi. Astăzi, la Iaşi, de Ziua Unirii Principatelor, o parte dintre cetăţenii României au ales să strige împotriva Preşedintelui legitim ales şi să acopere astfel Imnul Naţional. Semn cu atât mai rău cu cât acei oameni, ca militari, au făcut un jurământ de credinţă să apere Patria şi toate simbolurile sale, printre care şi Imnul Naţional.

De-a lungul vizitelor mele de lucru prin ţară, am întâlnit şi în alte rânduri români nemulţumiţi de măsurile pe care Guvernul le-a luat în ultimii doi ani. Chiar aici, pe blog, am împărtăşit unele dintre discuţiile pe care le-am purtat cu aceştia, admiţând că multe dintre reproşurile lor erau întemeiate. În toate aceste discuţii, sentimentul pe care l-am avut a fost cel al autenticităţii. Ceea ce s-a întâmplat însă astăzi la Iaşi, cu un cor compact şi bine delimitat de pensionari militari, pare mai degrabă un act cabotin. Nu o să mă feresc să o spun: am auzit lozinci politice specifice discursului din ultima perioada al domnilor Ponta şi Antonescu.

Am ajuns la Iaşi încă de ieri pentru a inaugura un proiect regional finanţat prin fonduri europene, iar seara am participat la gala elitelor ieşene. Am fost pe stradă, am întâlnit cetăţeni cu care am stat de vorbă civilizat. Ştiam de câteva zile că PSD şi PNL vor să organizeze „mişcări de stradă” în timpul festivităţii de astăzi, dar am ales să vin. Ba chiar cu atât mai mult. Toata ziua de ieri am primit informaţii despre autobuzele care urmau sa aducă „protestatarii celor două partide” şi chiar ne temeam de apariţia violenţelor. Am decis să îl sunăm pe Preşedinte şi să îi recomandăm să nu mai vină, mai ales că ieri, la ora 22.00, era încă la Cotroceni. Nici nu a vrut să audă, dar ne-a recomamdat nouă să nu participăm!

Nu aş fi renuntat pentru nimic la onoarea de a reprezenta într-un astfel de moment Guvernul Romaniei. Satisfacţia pentru buna credinţă a acestui Guvern şi a Preşedintelui ţării am simţit-o şi mai acut în timpul manifestaţiei, pe măsură ce vedeam mârşăvia celor doi care se erijau în personaje providenţiale pentru nemulţumiţii din Piaţă. Amândoi, atât de vocali altfel, au dat încă o dată dovadă de lipsă de onoare şi bărbăţie, încercând să ascundă faptul că regizaseră întregul moment.

Nu spun că nemulţumirea unora dintre manifestanţi nu era justificată. Din păcate însă, am avut de-a face cu un act de manipulare, în care nişte politicieni care vorbesc despre interesele României de o manieră ritoasă s-au transformat în instigatori ai mulţimii.

Îmi aduc aminte de 1 Decembrie 2009, Piaţa Operei din Timişoara, când aceleaşi partide politice au încercat să confişte Revoluţia Română. Atunci, semnau un protocol de susţinere a candidatului Geoană, cu binecuvântarea primarului Ciuhandu. Astăzi, aceiaşi oameni politici au încercat să confişte Unirea Principatelor, anunţându-şi din nou mariajul politic de cumetrie. Ca printr-un miracol, în ziua în care pensionarii militari vorbeau despre dezbinarea adusă de politicieni, cele două partide de opoziţie se unesc „în cuget şi simţiri”. A trecut doar un an şi aproape două luni, dar istoria politică se repetă. Aceşti politicieni nu au învăţat nimic şi nu s-au schimbat deloc. Ei nu au principii, dar la nevoie încearcă să acapareze şi să se folosească de simbolurile naţionale.

În tot acest timp, Realitatea Tv şi Antena3 au încercat să facă o nouă mică „Revoluţie în direct”. Culmea, chiar aşa i-au şi spus în vreo două-trei rânduri.

24 ianuarie 2011 rămâne şi ziua în care un sondaj de opinie (CSCI) stropeşte cu „apă vie” peste personajul politic Adrian Năstase, pe care ni-l prezintă ca posibil viitor Preşedinte al României, care, de bună seamă, „va înfăptui unirea cea adevărată”, alături de Ponta, Premierul-salvator.

Anii pe care i-am petrecut în politică m-au învăţat să nu cred în coincidenţe. Cred că asistăm la o nouă ofensivă mediatică şi politică împotriva instituţiilor statului de drept. La o tentativă disperată de a prezenta Guvernul şi Preşedinţia ca fiind sub asediu popular şi de a justifica astfel Alianţa Împotriva Firii PSD-PNL-Antena3RealitateaTv. S-au săturat şi ei să se mai ascundă.

Pentru că, totuşi, este ziua în care sărbătorim Unirea Principatelor, le urez încă o dată românilor să fie uniţi, pentru că numai aşa vom putea călca pe drumul cel bun.

PS. În textul articolului, am fost atentă să folosesc pluralul („am decis să-l sunăm pe Preşedinte”), pentru a nu lăsa loc unor speculaţii tendenţioase. Cei care au vorbit direct cu Preşedintele au fost colegii mei de la PDL Iaşi, Suceava (Gheorghe Flutur) şi Neamţ (Gheorghe Ştefan), locuri de unde se ştia clar că urmau să vină autocarele PSD şi PNL.

PPS. Şi pentru a evita alte speculaţii, vreau să spun foarte clar că informaţiile despre desfăşurarea de forţe a PSD şi PNL au venit fie dinspre membrii celor două partide, fie dinspre primarii noştri din localităţile de unde au fost aduşi manifestanţii.

Cum sa te faci remarcat cand nu te baga nimeni in seama

Există politicieni care au pierdut bătălii electorale decisive şi pe care va fi mereu lipită eticheta de înfrânt. De obicei, aceştia sunt daţi uitării atât de către români, cât şi de membrii propriului partid. Totuşi, în vanitatea lor, tânjesc încă după gloria trecută. Ar face orice să fie din nou la putere, să li se spună „domnu’ Prim-ministru” şi să tremure subalternii în faţa lor. Sunt lăpuşneni imaginari, care-şi imaginează că o să se „scoale să popească” pe toţi cei care i-au condamnat la uitare.

Aceşti oameni nu trăiesc decât pentru a fi în centrul atenţiei. Aceşti uitaţi “iluştri” ar face orice pentru o fărâmă de mediatizare. Pentru că, atunci când nu te mai bagă în seamă nici propriul partid, simţi nevoia să scrie cineva despre tine. Până la urmă, asta-i tot ce ţi-a mai rămas.

Şi ce poţi face pentru a atrage atenţia? Reţeta e simplă: scrii ceva pe blog despre Traian Băsescu, PDL sau Elena Udrea. Şi, iată!, efemera glorie este, pentru o zi, a ta. Îţi preiau televiziunile postarea de pe blog, ziarele scriu din nou despre tine, eventual primeşti şi câteva telefoane pentru comentarii suplimentare, poate şi câteva laude publice din partea pupilului care conduce partidul. Atunci nu ai decât să te feliciţi: ai găsit soluţia potrivită. Acum eşti împlinit.

Disperare, numele tău e Adrian Năstase!

Proiectul ANL Henri Coanda merge mai departe

Pe 13 septembrie, îi promiteam unui cititor al acestui blog, Iulian, că voi face tot posibilul pentru a rezolva situaţia de la cartierul ANL Henri Coandă.

Timp de 7 ani, neînţelegerile dintre Primăria Sectorului 1, Primăria Voluntari şi, mai nou, Primăria Capitalei, coroborate cu lipsa de interes a unor edili-şefi, au făcut ca oamenii care au contractat credite pentru a-şi construi o locuinţă să regrete amarnic această mişcare.

Deşi legea spune că primăria care pune la dispoziţie terenul pe care se construieşte trebuie să se ocupe şi de realizarea utilităţilor, primarul Sectorului 1 a refuzat în repetate rânduri să-şi asume respectivele lucrări. Aşa se face că, în urmă cu doi ani, Primăria Generală şi-a asumat ea realizarea lucrărilor pentru introducerea utilităţilor. Totuşi, au trecut doi ani şi nu s-a făcut nimic în acest sens. Au apărut doar o mulţime de procese intentate de proprietarii locuinţelor administraţiei publice locale.

Pentru că MDRT (ANL) este iniţiatorul proiectului, avem obligaţia legală şi morală să asigurăm finalizarea lucrărilor şi respectarea obligaţiilor faţă de beneficiari. În acest sens, ieri, am avut o întâlnire cu viceprimarul general Mircea Raicu, cu responsabili de la ANL, dar şi cu reprezentanţi ai Asociaţiei de Proprietari, pentru  a rezolva problema utilităţilor de la Henri Coandă. Şi am găsit o soluţie.

Primăria Generală se va ocupa de realizarea utilităţilor: drumuri, canalizare şi sistematizare. Lucrările vor demara în primăvara anului viitor. Finanţarea se va face din Bugetul PMB  pe anul viitor, iar consilierii noştri vor susţine acest proiect în CGMB. În acest timp, MDRT va iniţia o Hotărâre de Guvern care să transfere terenul în administrarea Primăriei Capitalei.

Până la urmă, Henri Coandă înseamnă 1107 case şi 121 de apartamente, deci, cel puţin 4.000 de locuitori ai Sectorului 1. Se rezolvă astfel nu numai o problemă de locuire, dar se şi creează cadrul ca administraţia publică locală să încaseze taxe şi impozite.

E un nou început şi sper ca peste maximum un an să pot să vă spun că lucrările s-au încheiat acolo.

O promisiune respectata: metrou in Drumul Taberei

În campania electorală din toamna lui 2008, am întâlnit foarte mulţi oameni care mi-au povestit despre problema traficului din zona Ghencea – Drumul Taberei. Practic, a fost principala problemă pe care locuitorii Colegiului 25, pe care-l şi reprezint în Parlament, mi-au semnalat-o.

Le-am promis atunci, alături de senatorul Radu Alexandru Feldman şi deputatul Daniel Geantă, că voi face tot posibilul pentru ca proiectul să fie implementat.

Ieri, Consiliul General, la propunerea PDL Bucureşti, a aprobat Planul de Urbanism Zonal care ne va permite demararea lucrărilor la linia de metrou Drumul Taberei – Universitate. De altfel, aceasta este vestea bună de care vă spuneam în articolul de ieri de pe blog. Şi, într-un final, după o şedinţă destul de tensionată la Consiliu, PDL Bucureşti a reuşit să-şi impună punctul de vedere.

Pot spune că, în sfârşit, promisiunea pe care am făcut-o acum doi ani este pusă în aplicare. Cred cu sinceritatea că măsura competenţei politicienilor este dată de capacitatea lor de a-şi ţine promisiunile în faţa celor care i-au votat.

Despre metrou în Drumul Taberei s-a tot vorbit preţ de 20 de ani. PDL Bucureşti şi-a asumat politic proiectul, pentru că este un pas important pentru descongestionarea traficului din vestul Capitalei şi pentru crearea unor condiţii de transport mai bune pentru locuitorii cartierelor Ghencea şi Drumul Taberei.

Lucrările vor începe în primăvara lui 2011 şi vor dura 4 ani. Proiectul are o valoare însumată de 624 de milioane de euro (fără TVA) şi se află în stadiul licitaţiei de atribuire a contractului. Am găsit deja sursele de finanţare: 395 de milioane de euro vor veni dintr-un credit al Băncii Europene pentru Investiţii, iar 229 de milioane de euro înseamnă cofinanţare de la Bugetul de Stat.

Este una dintre investiţiile cele mai importante care se vor desfăşura în Capitală în următorii ani şi asta datorită efortului PDL Bucureşti. Motiv pentru care vreau să le mulţumesc tuturor celor care s-au implicat pentru punerea în practică a acestui proiect.

Adevarul despre stapanii de presa

Acum o săptămână şi ceva, scriam două articole pe blog despre strategia lui Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu de a scăpa de Guvernul Boc şi apoi de Preşedintele Traian Băsescu. Categoriseam acest plan ca o tentativă de lovitură de stat.

După stenogramele apărute în presă ieri, văd că nu mă înşelam. Aceşti oameni sunt capabili de orice. Însetaţi de putere, pentru ei nu există presă, nu există angajaţi, nu există stat sau ideea de dreptate. În minţile lor există doar interese personale, lăcomie, angajaţii sunt slugi, iar cei care li se opun şi nu vor să le dea statul pe mână trebuie înlăturaţi.

Mizeriile spuse de SOV despre Traian Băsescu arată, fără îndoială, că acesta este un ultim bastion al democraţiei în România. Din păcate, el este asaltat de scribi plătiţi  cu bani grei şi bine cravaşaţi de stăpânii de presă. Aceştia le spun ce să scrie, cum să scrie. Iar „jurnaliştii” angajaţi la SOV şi Voiculescu sunt simpli executanţi, nu degeaba le spuneam eu „dactilografi”. Sau pur şi simplu „tonomate”. Mă gândesc cum se simt unii dintre angajaţii Realităţii, care au pornit atâtea campanii de presă în numele „informării publicului”, iar acum sunt dovediţi simpli executanţi.

Am văzut cu toţii, în stenograme, cât de aproape am fost să le dăm ţara pe mână celor doi. Mircea Geoană lua şi el creionul în mână şi nota pe o foaie, după propriile sale spuse, indicaţiile lui Vântu. Neştiind, în naivitatea sa, că ar fi urmat să fie noua ţintă a prietenului Vântu – după cum prea bine spune şeful Realităţii Tv.

Aţi văzut şi faptul că SOV admitea că aşa-zisa casetă în care Traian Băsescu lovea un copil era o făcătură? Toată presa ostilă ştia asta. Şi totuşi, nimic nu i-a oprit pe cei care ştiau să propage mai departe ideea loviturii. Pixelul albastru a rămas în creierul unora, dar sunt sigură că acum va fi uitat pe vecie.

Totuşi, mă surprinde reacţia anemică a presei de bună-credinţă. Au în faţa ochilor dovada campaniilor de presă care au ca scop doborârea adversarului politic şi nu spun nimic. Nicio reparaţie morală pentru toţi oamenii politici care nu au cedat în faţa şantajiştilor. Pentru toţi oamenii politici în care s-a lovit fără milă, deveniţi peste noapte proscrişi şi duşmani ai poporului. Nimic, toată lumea se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta în condiţiile în care „băieţii buni” o iau de la capăt în fiecare săptămână.

Totul e normal: chiar şi faptul că un afacerist veros a reuşit, după propriile-i spuse, să-l suspende pe Preşedintele în funcţie în 2007. Prin controlul asupra oamenilor politici şi asupra presei. Ei bine, asta este lovitură de stat.

Mă întreb oare câţi politicieni sunt ţinuţi în lesă de aceşti doi moguli. Sunt aceiaşi politicieni care vor să vadă Guvernul căzut săptămâna viitoare, care vor să-l suspende apoi pe Preşedinte. S-au mai cizelat între timp – nu mai merg la spa-uri seara –, dar sunt la fel: oameni acontaţi, ţinuţi din scurt şi cu azimutul bine trasat.

Nu trebuie să lăsăm România pe mâna lor! Cred încă în curăţirea presei româneşti. Cred încă în presa capabilă să se revolte din interior. Cred în jurnaliştii de bună-credinţă care vor îndrăzni să ridice vocea şi să spună că aşa nu se mai poate.

7 octombrie: Husi si Winter Holiday

În ultimele zile, nu am mai apucat să scriu pe blog, fiind ocupată cu pregătirea unei campanii pe care PDL Bucureşti o va derula în Capitală. Mai multe despre asta, săptămâna viitoare. (Astfel fac şi campanie de teasing 😉 ).

Până una, alta, să vă povestesc despre târgul de turism organizat de ANAT, la deschiderea căruia am participat de dimineaţă. Chiar dacă ultimii doi ani de criză economică s-au dovedit dificili pentru turism, la Winter Holiday am văzut o mulţime de firme participante cu pachete turistice dintre cele mai atractive. Evident, am fost mai mult interesată de ceea ce oferă România la acest capitol.

Observ cu bucurie că eforturile noastre de a mări numărul staţiunilor turistice montane încep să dea roade. Preţurile au mai scăzut puţin faţă de alţi ani. Şi, cu siguranţă, odată ce toate pârtiile de ski aflate în construcţie vor fi finalizate, turismul montan va deveni şi mai ieftin.

elena-udrea-1

Picture 1 of 17

Am primit din partea organizatorilor titlul de Preşedinte de onoare al Federaţiei Asociaţiilor de Promovare Turistică. O surpriză plăcută şi, cred eu, o răsplată pentru eforturile pe care le-am făcut de la începutul mandatului pentru promovarea turistică a României.

Vreau să vă încurajez pe toţi să daţi o fugă până la Palatul Parlamentului să vedeţi ofertele agenţiilor de turism. Sunt foarte multe promoţii de early booking. Sigur veţi găsi ceva care să vă placă.

De la târgul de turism, am mers la Huşi. Acolo am avut de semnat nu mai puţin de 9 contracte prin Programul Operaţional Regional. În total, aproape 37 de milioane de euro care vor merge către Vaslui şi Huşi. Majoritatea pentru dezvoltarea infrastructurii urbane, dar şi pentru proiecte sociale.

Alături de mine, au fost prezenţi şi primarii celor două localităţi, domnii Vasile Pavăl şi Ioan Ciupilan. Am vorbit cu dumnealor şi despre posibilitatea accesării altor fonduri europene. Încet, încet, cred că lucrurile se mai dezmorţesc pe această zonă şi reprezentanţii administraţiilor locale încep să vadă beneficiile atragerii acestor fonduri pentru comunităţile lor. Astăzi, spre exemplu, se strânseseră peste 400 de huşeni să asiste la semnarea contractelor, fiind practic una dintre cele mai importante finanţări primite de oraşul lor după 1989.

Cu ocazia asta, mi-am adus aminte şi de câte lucruri am făcut în postura de ministru interimar al Mediului. Anul trecut, cam pe vremea asta, semnam pentru reabilitarea unui parc din oraş. Pentru ca anul acesta să semnez pentru construirea unuia nou. În glumă, le-am şi spus celor prezenţi că, ori de câte ori voi avea o nouă funcţie de ministru, voi semna un nou contract de finanţare pentru ei.

elena-udrea-1

Picture 1 of 3

De la Huşi, am plecat spre Braşov, iar mâine dimineaţă voi fi la Sfântu Gheorghe. Iar la 1 înapoi în Poiana Braşov pentru întâlnirea cu primarii de comune. Dar despre asta, mâine seară.

PS. În altă ordine de idei, am văzut şi eu decizia Preşedintelui Traian Băsescu de a retrimite în Parlament legea pensiilor, pentru a se face o diferenţiere între vârsta de pensionare la femei şi bărbaţi. Mi se pare că argumentaţia Preşedintelui este extrem de corectă şi ea trebuie luată în seamă: femeile, pe lângă serviciu, de cele mai multe ori, trebuie să aibă grijă şi de o familie.  Este, deci, firesc să se poată pensiona mai devreme.