Ce i-au spus americanii lui Ponta: „Pe noi, nu ne păcăleşti!”

Vizita lui Victor Ponta în Statele Unite a fost pretextul perfect pentru propaganda roşie să vorbească despre acesta ca despre un adevărat spărgător de fronturi politice. „Preferatul americanilor” – au titrat ziarele, „Premierul la Casa Albă” – stătea scris pe burtierele televiziunilor, „Ponta, occidentalul” – ţipau analiştii şi comentatorii politici filopesedişti. De pe vremea telejurnalului de jumătate de oră seara din vremea comuniştilor nu mai văzusem materiale atât de emfatice despre întâlnirile la nivel înalt ale „iubitului conducător” cu cei mai puternici şi influenţi oameni ai lumii. Iată viitorul, iată axa Bucureşti – Washington, iată investitorii. Ce mai în sus şi jos, succes răsunător, ce n-a văzut România de la întâlnirea lui Reagan cu Nicolae Ceauşescu.

Povestea de basm a fost însă spulberată de comunicatul de presă al Administraţiei Prezidenţiale de joi seară, când am aflat că Joe Biden l-a sunat pe Preşedintele Băsescu pentru a-i spune de trăznăile pe care le-a făcut şi spus „Ponta magnificul” în căutarea visului american. Întocmai ca un copil care merge la o petrecere şi se dă în stambă, gazdele i-au sunat părintele să-i spună că odrasla n-a prea fost cuminte, s-a zbenguit un pic cam tare şi, în general, ar avea nevoie de puţină educaţie acasă, în România.

Telefonul vicepreşedintelui american arată, fără putinţă de tăgadă, că Victor Ponta nu este şi nu va fi niciodată urmaşul lui Traian Băsescu. Pe de o parte faza cu „Ponta Care – Obama Care” poate figura oricând în topul gagurilor politice. Pe de altă parte, este cunoscut şi peste ocean dublul discurs al Premierului român care una spune astăzi, alta spune mâine, arătând că este ezitant, ca să nu spunem răzgândac de pe o zi pe alta. Ca să nu mai amintim de tentaţiile autoritariste evidenţiate prin lovitura de stat pe care a încercat-o în vara anului 2012.

În realitate, mesajul indirect al administraţiei americane pentru Ponta a fost următorul: fă-te om, fă-te om, alungă-ţi gândul necinstit, nu uita, eu veghez şi nu te iert când ai greşit! Întocmai ca în BD, pentru că americanii sunt la curent cu comedia românească montată de „iubitul nostru conducător”.

 

Tupeul lui Antonescu, Ponta şi Oprescu: acum vor Legea Capitalei

L-am auzit aseară pe Crin Antonescu făcând o declaraţie halucinantă – „Am început să mâ gândesc foarte serios la formula desființării, integrării sectoarelor. Ce se întâmplă acum nu mai poate continua”. Şi preşedintele PNL continua să combată pe aceeaşi direcţie a lipsei de strategie unitară la nivelul Bucureştiului, a birocraţiei excesive şi a pasării responsabilităţii între Primăria Generală şi primăriile de sector. Mărturisesc că m-am gândit pentru o clipă să-i cer drepturi de autor: fără să mă citeze drept sursă, Antonescu parcă recita argumentele pe care le foloseam eu în urmă cu doi ani atunci când susţineam Legea Capitalei. Să vezi şi să nu crezi: chiar şi şeful liberalilor este plagiator!

O atitudine similară a avut şi Victor Ponta imediat după cazul lui Ionuţ Anghel, copilul ucis de maidanezi în Bucureşti la începutul lunii septembrie. Atunci, Premierul îi critica deopotrivă pe primari şi pe Sorin Oprescu pentru faptul că îşi pasează responsabilitatea dintr-o parte în alta. Şi n-au făcut nimic ca să rezolve problema.

Mai mult, însuşi Primarul General se plânge acum constant de neînţelegeri cu primarii de sector: că nu există buget unitar, că nu colaborează între ei, că atribuţiile sunt împărţite incorect între PMB şi sectoare. Asta în timp ce primarii de sector se plâng că Oprescu vrea să monopolizeze banii pentru reabilitarea drumurilor, vrea să facă licitaţie pentru ridicarea gunoaielor la nivelul CGMB, nu la nivelul fiecărui sector în parte. Ce mai: o bulibăşeală de toată frumuseţea, marca USL!

Singura concluzie care se desprinde e următoarea: e nevoie de Legea Capitalei! Băieţi, când v-am spus eu, vitejilor, n-aţi vrut să asculaţi! Aţi preferat să adunaţi semnături în stradă împotriva mea şi să împrăştiaţi flyer-e prin care explicaţi voi cum vreau eu să „fur banii bucureştenilor”. Văd că acum v-aţi răzgândit: totuşi, ceea ce propuneau Elena Udrea şi PDL Bucureşti era un lucru bun, în interesul oamenilor. Aţi preferat însă varianta politicianistă, ieftină, a opoziţiei cu orice preţ. Nu v-aţi gândit la bucureşteni şi binele comun, ci doar la voturile voastre.

Acest tupeu inimaginabil pe care-l aveţi acum, când nici măcar nu recunoaşteţi pe faţă că Legea Capitalei a fost un proiect bun, aşa cum nu recunoaşteţi nici faptul că proiectul de lege pentru rezolvarea problemei maidanezilor propus de mine şi PDL Bucureşti e singura soluţie, căreia voi v-aţi opus, este dovada cea mai vie a faptului că n-aveţi ce căuta în fruntea statului. Gândiţi doar în termen de capital electoral, vă jucaţi între voi gândindu-vă că românii vor trebuie să aleagă pe unul din trei la prezidenţialele de anul viitor, vă daţi la gioale pe sub masă cu fiece ocazie. Iată de ce USL este, aşa cum spuneam atunci, un Frankenstein politic care a făcut şi face în continuare foarte mult rău României. Ţine de câţiva ani ţara asta pe loc prin populism şi politicianism ieftin.

Declaraţie de presă: “Este o greşeală colosală anularea ordinului de ministru pe care l-am dat în 2010 prin care limitam actele adiţionale la contractele cu statul”

     Ordinul de ministru din MDRAP prin care se abrogă decizia mea din 2010 de a limita la 10% din valoarea contractului a actelor adiţionale prin care se cresc preţurile unor lucrări cu bani publici reprezită o greşeală majoră, care poate produce o adevărată gaură în bugetul de stat. Practic, li se oferă firmelor de construcţii posibilitatea de a cere prin acte adiţionale sume colosale de bani, care pot depăşi chiar cuantumul estimat iniţial al lucrării.

Prin ordinul de ministru semnat de secretarul de stat Iulian Matache, se vor putea atribui mai uşor lucrări fără licitaţie la preţuri gonflate artificial. Se anulează chiar ideea de licitaţie, de vreme ce oricine poate să se prezinte cu un preţ foarte mic pentru o lucrare, ştiind că apoi va câştiga uşor acei bani prin actele adiţionale ce urmează a fi semnate care pot mări chiar şi cu 20% costurile pentru stat.

Faptul că acest ordin a fost dat pe ascuns şi semnat de un secretar de stat, în loc să fie prezentat public şi asumat de ministru, creează premisele unor speculaţii în jurul faptului că intenţiile nu sunt deloc curate. E un nou moment în care nu se acţionează în interesul românilor, ci în favoarea baronilor locali care controlează, de multe ori, aceste firme.

Reamintesc faptul că obiectivul Ministerului Dezvoltării regionale şi  Administraţiei Publice este de a ajuta la dezvoltarea infrastructurii şi a veni în sprijinul administraţiilor locale, nu de a juca rolul de agent de influenţă pentru baronii locali.

Îi atrag atenţia vicepremierului României Liviu Dragnea asupra acestei situaţii create şi aştept de la domnia sa să explice dacă ştia de luarea acestei decizii. În cazul în care răspunsul este „da”, trebuie să motiveze această hotărâre care creează premisele risipirii cu o foarte mare lejeritate a banului public. În cazul în care răspunsul este „nu”, cred că acest ordin de ministru care înseamnă întoarcerea la prevederile Ordonanţei 34/2006 ar trebui anulat.

Reamintesc tuturor celor interesaţi că am luat acea măsură în 2010 pentru că multe firme îşi făcuseră un obicei din preţurile de dumping cu care se prezentau la licitaţii, pentru ca apoi acestea să fie majorate a doua zi după semnarea contractelor. Ceea ce făcea evident ca şi contestaţiile să fie multiple şi, implicit, să apară blocaje. Revenirea la situaţia de dinainte de 2010 înseamnă costuri mai mari pentru stat şi lucrări al căror timp de execuţie va fi foarte mult crescut.

 

Udrea Elena Gabriela,

                                                                                                                          Deputat PDL

Ce putem învăţa din fenomenul social-religios din aceste zile

Ne-am obşnuit ca, în fiecare an, zeci şi sute de mii de pelerini să vină la Iaşi pentru a se ruga la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Anul acesta numărul lor a fost şi mai mare decât în trecut. Explicaţia este faptul că tot mai mulţi români sunt tot mai lipsiţi de speranţă şi găsesc în religie ultima lor şansă. Tot mai mulţi nu mai cred în capacitatea statului de a găsi soluţii pentru o viaţă mai bună şi se indreaptă către Biserică.

Trebuie să înţelegem, clasa politică în primul rând, că avem de-a face cu cel mai mare protest social din România. Este evident că aşteptarea generată de promisiunile USL a dus, prin neîmplinirea lor, la deznădejdea multora care i-au crezut. Cu cât numărul celor care se îngrămădesc pentru a atinge racla este mai mare, cu atât este mai evident că avem un sistem sanitar tot mai prost, care nu e în stare să ofere perspectiva vindecării celor bolnavi, că Guvernul nu face faţă nevoii de locuri de munca, nevoii de a combate sărăcia lucie în care trăieşte o bună parte a populaţiei României. Eu îi invit pe toţi cei care analizează acest fenomen să-şi dea la o parte vălul de ipocrizie şi să vadă lucrurile aşa cum sunt: Biserica a devenit un refugiu pentru toţi cei care sunt lipsiţi de speranţe şi perspective.

În această logică, sunt de părere că statul laic ar trebui să construiască o relaţie mult mai pragmatică şi directă cu Biserica. Aşa cum văd eu lucrurile, multe dintre serviciile de protecţie socială destinate categoriilor defavorizate ar trebui mutate în zona aceasta, recunoscând astfel rolul jucat de BOR în societatea românească, dar şi organizarea mai bună a structurilor sale şi legătura mai puternică existentă cu oamenii saraci. Asta înseamnă şi ca Biserica să-şi asume formal acest rol social important şi, pornind de la credibilitatea mare pe care o are în rândul oamenilor, să facă mai mult decât să păstorească unul dintre cele mai credincioase popoare, care este gata să plătească oricând acatiste. Şi să facă asta fără să se transforme în agent politic, aşa cum s-a mai întâmplat în trecut.

În ceea ce priveşte prezenţa politicienilor la astfel de momente, eu cred că ea este nu necesară, ci obligatorie. Aleşii trebuie să fie alături de oameni, de cei care le-au acordat încrederea să îi reprezinte în toate momentele importante pentru ei. Eu am parcurs 1.000 de kilometri în două zile nu pentru voturi, căci nu sunt angrenată în vreo bătălie electorală, ci pentru că mă simt obligată să le fiu alături oamenilor la aceasta mare sărbătoare a Moldovei. E forma mea de respect şi recunoştinţă faţă de cei care mi-au acordat încrederea şi susţinerea, faţă de cei care şi-au pus speranţe în mine votându-mă anul trecut deputat de Roman.

Spre deosebire de cei din Guvern, eu am ajuns la timp pentru începerea slujbei şi nu m-am băgat în faţă la moaşte precum Ponta şi Dragnea. Si nici nu m-am supărat că Mitropolitul a mulţumit public Primului Ministru, primarului Iaşiului, preşedintelui CJ, prefectului, toţi de la USL, dar a omis să mă menţioneze. Asta deşi, când eu veneam la Iaşi să semnez contracte de 90 milioane de lei din bani europeni pentru reabilitarea Mitropoliei, a Bisericii Banu sau a monumentului Sfântu Sava, Ponta organiza mitinguri la Universitate împreună cu Voiculescu. Iau aceasta ca pe o dovada că Biserica şi statul pot avea un parteneriat. Important este ca el să fie în folosul poporului credincios.

 

 

Comunicat de presă: „Ponta să ne spună dacă mai este premierul României sau s-a făcut lobby-ist pentru companiile străine private”

Deputatul PDL Elena Udrea a devoalat faptul că PSD şi PNL dau o dovadă profundă ipocrizie când vine vorba de atitudinea faţă de exploatarea gazelor de şist. Astfel, deşi Guvernul Ponta a permis companiei Chevron să înceapă în judeţele Vaslui şi Constanţa explorări în determinarea cantităţii gazelor de şist din subsol fără a exista un studiu de impact privind mediul, europarlamentari social-democraţi şi liberali au votat ieri, 9 octombrie 2013, în favoarea modificării Directivei privind impactul asupra mediului (EIA) care interzice aceste explorări sau exploatări fără existenţa în prealabil a unui studiu de impact privind mediul.

Ponta şi USL încearcă să-i prostească din nou atât pe europeni, cât şi pe români. Săptămâna trecută, Executivul a dat undă verde demarării unei operaţiuni de explorare pentru gazele de şist în judeţul Vaslui fără existenţa unui studiu de impact privind mediul, iar acum europarlamentarii PSD şi PNL au votat în favoarea obligativităţii acestui aviz de mediu. Devine foarte evident faptul că deopotrivă Guvernul şi cele două partide de guvernământ abordează din nou un dublu-discurs pe această problematică importantă”, a declarat Elena Udrea.

În opinia fostului ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, dacă PSD şi PNL susţin că este absolut necesar studiul de impact privind mediul în cazul exploatării gazelor de şist prin procedeul fracturării hidraulice, Guvernul a dat dovadă în cazul explorării Chevron de la Vaslui de o „permisivitate suspectă” care poate lăsa loc pentru speculaţii privind adevărate motive ale premierului.

După cazul Roşia Montană, în care Ponta s-a dovedit mai mult lobby-ist pentru Gabriel Resources decât premier al României, avem al doilea exemplu în care acesta apără mai mult interesele unei companii private decât legislaţia europeană. E evident că a dat voie săptămâna trecută demarării explorării de la Vaslui a Chevron pentru că ştia că se va modifica legislaţia europeană peste doar câteva zile. Evident că te întrebi pentru cine lucrează: pentru România sau pentru cei care îl pot plăti mai bine?”, a mai afirmat Elena Udrea.

Deputatul PDL de Roman îi critică şi pe europarlamentarii PSD şi PNL care au dat dovadă de aceeaşi ipocrizie în cazul votului din plenul Parlamentului European. În opinia Elenei Udrea, eurodeputaţii social-democraţi şi liberali „au votat la derută”, pentru că lucrurile fuseseră deja „rezolvate” în ţară.

În această poveste, europarlamentarii PSD şi PNL au fost simple cozi de topor folosite de premier. Au votat aşa cum le-a cerut grupul din care făceau parte, ştiind însă că Guvernul îşi dăduse deja acordul începerii explorărilor”, a afirmat Elena Udrea.

 

 

Udrea Elena Gabriela,

Deputat PDL

Guvernul trebuie să aloce urgent fonduri pentru reabilitarea seismică a blocurilor cu bulină

Cutremurul de noaptea trecută din Vrancea şi seria de peste 100 de cutremure din localitatea Izvoarele (jud. Galaţi) sunt de natură să genereze o stare de anxietate la nivel public. Cu atât mai mult cu cât există încă în memoria naţională proporţiile dezastrului din martie 1977.

Perspectiva repetării unei asemenea calamităţi trebuie să genereze responsabilitate şi o reacţie concretă din partea administraţiei – deopotrivă Guvern şi primarii. Iar asta, din păcate, nu se întâmplă. Pe de o parte, pentru că nu există fonduri. Pe de altă parte, pentru că, în general, factorii de decizie politică se gândesc că nu li se va întâmpla tocmai în mandatul lor un astfel de dezastru.

Vreau să fac încă de la început precizarea că, în mandatul meu de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, au existat cam singurele acţiuni concrete în sensul rezolvării acestei probleme, ministerul deruland programul de consolidare a cladirilor impotriva riscului seismic. Pe de o parte, în 2010 şi 2011 au existat alocări bugetare de 13,8 milioane de lei, pentru ca programul să fie total nebugetat în acest moment. Mai rău este că nu se pune în aplicare nici cadrul legislativ pe care am reuşit să-l promovăm în aceeaşi perioadă prin OUG 16/2011 care responsabilizează deopotrivă şi proprietarii de locuinţe în astfel de imobile, aceştia fiind în acest moment obligaţi să suporte din fonduri proprii reabilitarea clădirii în care locuiesc, dar în rate.

Legea, la fel ca şi în cazul reabilitării faţadelor blocurilor, nu se pune însă în aplicare. Unii primari dau altfel dovadă de iresponsabilitate şi tupeu – când se întâmplă câte o tragedie, vorbesc de lipsa cadrului legal, deşi acesta există. Şi există două motive pentru care administraţiile locale nu fac nimic: nu există banii reabilitării în primă instanţă (se alocă fonduri pentru cu totul alte proiecte, deşi riscurile sunt foarte mari) şi nici nu vor să-i pună la plată suplimentară pe proprietarii de locuinţe, care sunt şi ei votanţi. Această nepăsare este însă foarte periculoasă şi ea poate genera probleme uriaşe.

Având în vedere că mâine, 7 octombrie, este şi Ziua Mondială a Locuirii, cred că discuţia referitoare la nevoia consolidării clădirilor cu risc seismic trebuie să fie foarte consistentă. Ea este mai importantă decât vreun conflict politic intre PSD si PNL.

Pentru a rezolva una dintre problemele de ordin legislativ apărute din cauza situaţiei socio-economice, deja am formulat in amendament la Legea în vigoare prin care obligativitatea plăţii de către proprietari a reabilitării seismice să se realizeze doar pentru spaţiile proprii, nu şi pentru lucrarile de îmbunătăţire a locuinţelor, nu şi contravaloarea lucrărilor de consolidare a structurii de rezistenţă a imobilului, aşa cum se întâmplă la ora actuală, acestea ramanand in seama primariei. În felul acesta cei care locuiesc în aceste blocuri cu risc seismic vor începe să pună mai multă presiune pe stat pentru a pune în aplicare Legea.

Pentru a înţelege magnitudinea problemei, atrag atenţia că la nivelul Municipiului Bucureşti au fost reabilitate în timpul guvernării PDL 31 de imobile cu risc seismic ridicat. La plecarea noastră de la guvernare, mai erau însă 190 de clădiri care se pot prăbuşi oricând, 184 de clădiri care, în caz de cutremur precum cel din 1977 pot şi ele să cadă şi 302 clădiri în clasa de risc seismic II (care pot suferi degradări majore). Lista completă, cu tot cu adrese, o găsiţi aici. Situaţii similare se mai găsesc şi în alte zone din ţară, cu menţiunea că acolo lucrurile s-au mai rezolvat de-a lungul timpului – inclusiv cu ajutorul MDRT.

Nu vreau în niciun caz să stârnesc panică în rândul populaţiei. Atrag însă atenţia că avem de-a face cu o problemă reală. Cutremurul cel mare se va produce la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, şi trebuie să fim pregătiţi. Dacă noi tratăm subiectul în cheia lipsei de ştiri tradiţionale de duminică, pe fondul unei agende mass media destul de răsfirate, atunci vom ajunge să regretăm mai târziu. Dacă tot e Ziua Mondială a Locuirii, cer tuturor să facem un efort pentru a rezolva această problemă. Ea este stringentă şi are nevoie de o soluţie acum. Ca oameni politici responsabili, care vrem să împiedicăm pierderea de vieţi omeneşti, trebuie să acţionăm din timp. Pentru asta este nevoie de bani şi de voinţă politică.

Comunicat de presă: „Noul Cod rutier îi jupoaie pe şoferi, pentru că Victor Ponta vrea să acopere deficitul de 1 miliard de euro la încasările bugetare”

Deputatul PDL Elena Udrea s-a declarat împotriva noului Cod rutier, catalogând iniţiativa USL drept o încercare suplimentară de a-i spolia pe români. În opinia democrat-liberalei, demersul Puterii este nejustificat din perspectiva realităţilor socio-economice ale României din acest moment şi arată că statul îşi tratează cetăţenii ca pe posibili infractori şi contravenţionişti.

Noul Cod rutier, zămislit în minţile înguste ale unor oameni care nu au nicio legătură cu realităţile vieţii de zi cu zi a românilor, arată o lipsă profundă de respect pentru cetăţenii acestei ţări. Să pui amenzi mai mari decât în orice altă ţară europeană într-o Românie în care şomajul creşte, preţurile, taxele şi impozitele se măresc şi ele, dovedeşte incompetenţă, prostie şi rea-voinţă. În niciun alt stat care se pretinde democratic, cetăţenii nu sunt priviţi ca în România, drept posibili infractori şi contravenienţi”, a declarat Elena Udrea.

Fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului pune gonflarea amenzilor pe seama încasărilor bugetare mult sub nivelul prognozat. Poliţiştii ar urma să aibă sarcină să compenseze veniturile bugetare prin amenzi, urmând să existe chiar norme pentru fiecare în parte.

Victor Ponta şi inteligenţii săi subalterni au reuşit contraperformanţa epocală să încaseze la Bugetul de stat cu 1 miliard de euro mai puţin decât trebuia pe primele 8 luni ale anului. Noul Cod rutier vine să compenseze acest deficit de venituri bugetare. Practic, USL vrea să ia de la şoferi banii care se scurg în economia neagră şi pe care ANAF-ul nu reuşeşte să-i verifice. Este semnul cel mai profund al neputinţei şi al urii faţă de proprii cetăţeni”, a mai afirmat Elena Udrea.

În opinia deputatului PDL de Roman, a impune un Cod rutier atât de drastic în absenţa investiţiilor în infrastructură care să genereze o îmbunătăţire a traficului la nivel naţional reprezintă o greşeală. Statul trebuie să le asigure întâi românilor posibilitatea de a conduce în condiţii civilizate şi abia apoi, dacă lucrurile nu s-ar îmbunătăţi, ar trebui discutată o înăsprire a amenzilor contravenţionale.

Premierul ar trebui să se preocupe mai mult cum să construiască drumuri, şosele şi autostrăzi, cum să îmbunătăţească infrastructura de transport din oraşe şi cum să-i ajute pe români să-şi înnoiască parcul auto. Asta trebuie să fie preocuparea unui Guvern responsabili, nu jupuirea unor oameni care şi aşa fac sacrificii foarte mari pentru a avea o maşină şi a se folosi de ea, în condiţiile unor combustibili tot mai scumpi şi a unor taxe tot mai restrictive. Dacă o ţine tot aşa, Ponta se va transforma în Ceauşescu II: vor circula o săptămână maşinile cu numere impare şi o săptămână cele cu numere pare”, a afirmat Elena Udrea.

Democrat-liberala susţine că noul Cod rutier încurajează corupţia. „Se va ajunge în situaţia în care, decât să plăteşti 100 de milioane de lei vechi amendă şi să te mai şi alegi cu permisul suspendat o perioadă foarte lungă de timp, mai bine dai 500 de euro şpagă şi rămâi şi cu permisul. E un principiu universal valabil: când măreşti taxele şi impozitele, dacă nu eşti în stare să le colectezi, creşte şi evaziunea sau, în cazul nostru punctual, corupţia”, a punctat Elena Udrea.

Deputatul PDL se declară însă o susţinătoare a înăspririi pedepselor pentru cei care comit abateri grave de la Codul rutier. Cei care circulă în stare de ebrietate, sub influenţa substanţelor halucinogene sau depăşesc viteza legală cu peste 70 de kilometri la oră ar trebui să aibă permisele confiscate definitiv şi o interdicţie de a mai conduce pe drumurile publice din România. Ar trebui să vorbim deja de infracţiuni, nu de abateri contravenţionale. „Poate ar fi fost de dorit şi o modificare pe acest palier a Codului penal care să prevadă aceste pedepse pentru cei care pun în pericol viaţa celorlalţi participanţi la trafic”, a concluzionat Elena Udrea.

 

 

Udrea Elena Gabriela,

Deputat PDL

Comunicat de presă: România se îndreaptă spre dezastru. Încasările bugetare, mai mici cu 1 miliard de euro faţă de cât ar trebui să fie

Deputatul PDL Elena Udrea atrage atenţia asupra faptului că exerciţiul bugetar pe primele 8 luni ale anului 2013 reprezintă un dezastru pentru România. Motivul principal este dat de încasările mult sub aşteptări şi de cheltuielile nejustificate pe bunuri şi servicii. În opinia deputatului democrat-liberal, Guvernul Ponta nu va reuşi să atingă ţinta de deficit bugetar.

Sinteza execuţiei bugetare pe perioada 1 ianuarie – 31 august 2013, făcută public de Ministerul Finanţelor, dovedeşte fără putinţă de tăgadă incompetenţa Guvernului Ponta. Ne aflăm la un pas de un veritabil dezastru economic ce poartă ştampila USL. Încasările bugetare pe primele 8 luni ale anului au crescut cu 4,4%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 4,8% în acelaşi interval. Suntem foarte departe de atingerea ţintei de deficit bugetar asumată în acordul cu FMI şi Comisia Europeană”, a declarat Elena Udrea.

Fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului a făcut un calcul din care rezultă că s-au încasat 4,185 de miliarde de lei mai puţin decât era în prognoza bugetară la începutul anului.

USL se baza pe o creştere a veniturilor bugetare cu 7,47% în 2013 faţă de anul precedent. Creşterea este însă cu 3% mai mică decât era de aşteptat. Am încasat, în 8 luni, aproape cu 1 miliard de euro mai puţin decât ar fi trebuit. E o sumă fabuloasă dacă ne gândim că necesarul financiar pentru creşterea veniturilor bugetarilor a fost mai mic: doar 4,062 miliarde de lei. Am pierdut mai mult în 8 luni decât ar genera proiectul RMGC în 5 ani de zile şi Ponta trebuie să răspundă urgent cum a reuşit să încaseze cu 1 miliard de euro mai puţin”, a mai afirmat Elena Udrea.

Democrat-liberala susţine că problema nu este numai la încasările bugetare, ci şi la cheltuieli. Pe de o parte, există o scădere cu 9,7% a cuantumului alocat investiţiilor, ceea ce a generat creşterea şomajului de la 6,9% la 7,5% de la venirea Guvernului Ponta şi până acum.

În opinia Elenei Udrea, fondurile puţine avute la dispoziţie de Executiv sunt şi aşa cheltuite de o manieră nepotrivită. „Ponta şi Antonescu promiteau reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile cu 50%, pe motiv că acolo s-ar scurge banii către presupusă clientelă economică a PDL. Dar ei nu numai că nu le-au scăzut, dar le-au mărit cu 10,8%. Şi atunci te întrebi: de câte pixuri, telefoane, tonnere, automobile, agrafe de birou sau cadouri de protocol este nevoie ca să fie USL-iştii fericiţi? Iar răspunsul este în bani: de 500 de milioane de euro (2,257 miliarde de lei) cheltuiţi până acum pe astfel de prostii şi nimicuri”, a subliniat fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Elena Udrea a atras atenţia că şi încasările din fonduri europene sunt în scădere faţă de anul trecut: cu 3,8%. Ceea ce dovedeşte minciuna premierului Ponta şi a ministrului Teodorovici privind venirea în România a miliarde de euro. În opinia deputatului PDL, „coafarea cifrelor” a devenit sport naţional în guvernarea USL.

Ne îndreptăm către un dezastru economic, pentru că avem un premier incompetent şi prea plin de el să realizeze că România, sub conducerea sa, se poate prăbuşi. Cifrele vorbesc mai puternic decât propaganda USL. Ele strigă din toţi rărunchii: demisia! Dar Victor Ponta nu mai are de foarte mult timp urechi pentru adevăr”, a concluzionat Elena Udrea.

 

 

Departamentul de Comunicare al PDL

Mai puţin de doi din trei români au un loc de muncă

Am auzit din gura reprezentanţilor USL, în perioada 2011 – 2012, aceeaşi placă a puterilor taumaturgice pe care le-ar avea Victor Ponta dacă ar ajunge Prim-ministru al României. Cum, peste noapte, ar apărea nu mai puţin de un milion de noi locuri de muncă.

La mai bine de un an distanţă de la instalarea în funcţie, imaginea nu este nicidecum cea de progres. Din contră, există o perspectivă a dezastrului sigur către care ne duce Prim-ministrul Ponta şi echipa sa de miniştri incompetenţi. Pentru asta, nu trebuie să mă credeţi pe mine, ci să analizaţi cifrele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică. Într-un comunicat de presă de astăzi, oamenii pe care Ponta i-a pus în fruntea INS recunosc că şomajul în România a crescut într-un an de guvernare USL de la 6,9% la 7,5%. Când mergem în zona concretului, cifrele sunt şi mai negative: 758.000 de români nu au un loc de muncă. De notat că, la sfârşitul lui aprilie 2012, cu câteva zile înainte de căderea Guvernului Ungureanu, în această situaţie se aflau 712.000 de români. Deci, Ponta a generat 46.000 de şomeri în plus.

Având în vedere că numărul oficial al celor care încasează ajutoare de şomaj era, la sfârşitul lui iulie, de 467.000, constatăm că peste 300.000 de români se află într-un şomaj de durată şi, conform statisticilor europene, au şanse minime de a-şi mai găsi un job. Practic, sunt oameni care nu pot fi scoşi din sărăcie şi despre care Victor Ponta nu vorbeşte absolut niciodată. Ce ar putea să ne spună? Că-i ţine pe ajutoare sociale de nimic şi că urmează să-i cumpere la următoarele alegeri cu făină şi ulei? Nu se face, doar e un Premier european respectabil.

Dincolo de datele brute, nu pot să nu constat dezastrul în ceea ce priveşte şomajul în rândul tinerilor, care a ajuns la 23,3% în trimestrul al II-lea din 2013. Dar asta nu spune povestea reală – rata de ocupare reală este de doar 24,3%, restul sunt elevi şi studenţi. Ceea ce înseamnă că, de fapt, doar unul din patru tineri are un loc de muncă. În orice altă ţară normală, o asemenea cifră ar fi un dezastru naţional şi Guvernul şi-ar da demisia. Dar noi trăim în ţara în care Victor Ponta este Premier şi orice este acceptabil.

Mergând pe această logică a analizării populaţiei active, ne lovim de o altă cifră, infinit mai contondentă. Deşi ne place să spunem că şomajul este de 4,96% în sistem ESA (aşa cum o calculează ANOFM) sau de 7,5% în sistem BIM (aşa cum o calculează INS), realitatea este alta: doar 64,4% din cei cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani au o ocupaţie. Deci, mai puţin de doi din trei români au un loc de muncă. E o realitate obiectivă, pe care o recunoaşte chiar INS.

Suntem departe de ţinta pe care chiar noi ne-am fixat-o: 70% ocupare în contextul Strategiei Europa 2020. Gândindu-mă că Executivul USL a generat 46.000 de şomeri în plus, e clar că mergem în direcţia greşită. La fel cum e clar că e nevoie de o schimbare.

 

Sunt convinsă că apărătorii actualilor guvernanţi vor spune că trebuia să facă Guvernul PDL mai mult şi că noi trebuie să oferim o alternativă. Ei bine, oricât ar părea de ciudat, am făcut mai mult şi avem şi soluţia: investiţii care să creeze locuri de muncă. Concret, în anul 2011, am alocat pentru investiţii 36,1 miliarde de lei (6,6% din PIB şi 17,5% din buget) – am fost atunci la cel mai mare nivel din Uniunea Europeană. Şi efectele s-au simţit imediat: în decembrie 2011, rata şomajului (în sistem BIM) ajunsese la 7% şi numărul total era de 703.000 de oameni fără loc de muncă. Adică 55.000 de români mai puţini ca acum.

Ce s-a întâmplat între timp? Ne spune chiar Ministerul de Finanţe în sinteza execuţiei bugetare pe 7 luni din 2013: alocările pentru programe de investiţii au scăzut cu 10,4% în primele 7 luni ale acestui an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Deci, aşa cum era foarte previzibil, tăierea investiţiilor a produs şomaj.

Dacă-i întrebi pe USL-işti de ce au tăiat investiţiile, vor răspunde că „le-au prioritizat” (da’ de unde? – aceeaşi sinteză bugetară pe 7 luni arată că au crescut cheltuielile pe bunuri şi servicii cu 7,4%) sau că au dat mai mulţi bani pentru fonduri europene (ce să vezi însă? – cheltuielile de cofinanţare au scăzut cu 45,9% între ianuarie şi iulie 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut). Cifrele le găsiţi accesând link-ul de mai sus.

Toate aceste date arată incompetenţa, prostia şi reaua-intenţie a unui Guvern USL iresponsabil şi indolent. Eu nu fac un exerciţiu discursiv de Opoziţie, ci încerc să arat o realitate foarte contondentă pentru mulţi români. Soluţii sunt, dar Executivul Ponta nici nu vrea şi nici nu poate să le aplice.

Articol Adevarul: Rosia Montana, ping-pong intre Ponta si Antonescu

Ma numar printre cei frustrati ca nu am apucat sa fiu pro sau contra proiectului minier Rosia Montana. Casuta mea de e-mail este plina de mesaje care imi cer imperativ, prin apel la patriotism, la recunostinta fata de voturile care mi s-au dat ca parlamentar ori ca politician responsabil de viata romanilor sa votez impotriva sau pro Rosia Montana! Argumentele sunt variate si opuse, desigur! Unele tin, altele sunt ilogice si ridicole.
Eu chiar sunt un politician responsabil, cu oroare de lasitati, populisme sau partis-pris-uri. Ca urmare, intreb USL si Guvernul Ponta: ce inseamna proiectul minier de la Rosia Montana? Vreau sa am o parere: pro sau contra. Vreau sa fiu intre cei din Piata Universitatii sau intre cei din Alba.
Cearta dintre Ponta si Antonescu, jocurile lor politice in interiorul USL si mai ales in vederea alegerilor prezidentiale au aruncat in aer un proiect major pentru Romania, oprind o dezbatere care este esentiala in vederea unei decizii juste in cazul exploatarii miniere in cauza. Asa cum stau lucrurile acum, pare ca nu vom sti niciodata daca au dreptate cei care se opun proiectului ori cei care cer demararea lui pentru a avea locuri de munca.
Eu ii intreb pe amandoi marii actori ai piesei care se joaca in aceste zile in Romania: unde sunt romanii in calculele voastre? Preocupati sa va dati pumni si sa marcati puncte unul fata de celalalt, va ganditi vreun moment ca o decizie pe care o luati voi afecteaza, intr-un fel sau altul, milioane de romani?

Pornind de la aceasta indignare fata de doi politicieni care au venit impreuna la Putere si sfarsesc acum strangandu-se reciproc de gat, as vrea sa subliniez cele mai importante sapte concluzii pe care le trag eu din felul in care guvernantii au gestionat acest proiect.
1. Romania nu mai are un Guvern functional. Membrii Executivului nu trag in aceeasi directie, ci unii trag hais si ceilalti cea, producandu-se astfel blocaje majore. Lucia Varga, ministrul Apelor si Padurilor a spus ca nu a dat si nici nu ar da aviz favorabil pentru proiect. Mai mult, Varujan Vosganian, ministrul Economiei, a spus ca nici nu a vazut contractul. E clar, deci, ca exista o opozitie in Guvern fata de Victor Ponta si ca ministrii PNL vor fi cozile de topor ale lui Crin Antonescu in razboiul sau cu Premierul, pentru a-si arunca peste bord un alt posibil contracandidat.
2. Se repeta povestea cu maidanezii din ultimii 15 ani: nu stim care este opinia majoritatii, dar politicienii reactioneaza la cei mai vocali. La fel cum in cazul cainilor fara stapan a existat o opozitie a ONG-urilor fata de legislatia care prevedea posibilitatea eutanasierii, asa se intampla si in acest caz. Politicienii din USL nu au principii, functioneaza doar pe baza de imagine politica. Se lasa impresionati de ceea ce se aude, chiar daca de la mai putini, fara sa asculte glasul poate al unei majoritati tacute. Stim opinia ONG-urile care au protestat impotriva Rosia Montana, dar nu stim care este opinia reala a majoritatii.
Victor Ponta trebuie sa fie primul interesat sa existe o informare publica integratoare si coerenta privind proiectul Rosia Montana si apoi consultata populatia Romaniei. Trebuie admis ca e o problema de interes national, nu numai una de interes local – asa cum gresit interpreteaza cei de la compania miniera. Nu – majoritatea trebuie sa-si expuna punctul de vedere. Iar daca aceasta majoritate decida ca proiectul e bun sau e rau, atunci decizia e clara si nu poate sa o conteste nimeni.
3. Avem un Premier cu mare tupeu, care nu vrea sa-si asume nicio responsabilitate. Sa afirmi ca ai trimis proiectul in Parlament doar „ca sa fii acoperit” in caz ca Romania ar urma sa plateasca despagubiri pentru RMGC e o dovada incredibila de inconstienta. Practic, pe Victor Ponta nu-l intereseaza daca vom plati sau nu acei bani, atat timp cat nimeni nu va putea da vina pe el. Daca acea clauza a despagubirilor este reala, Victor Ponta ar trebui de urgenta sa-si dea demisia pentru ca ridica din umeri nepasator stiind ca s-ar pierde acele doua miliarde de euro pe care le anunta pe toate televizoarele.
4. In Romania, nu exista exercitiul dezbaterii publice si al medierii. La noi, cand exista o controversa in societate, taberele functioneaza mereu de pe pozitii de forta. Nu se fac niciodata concesii si compromisuri. Adversarul este raul suprem si niciun argument de-al sau, oricat de logic, nu este bun. Gandind asa, se creeaza adevaratele clivaje din societatea romaneasca. Nici ONG-urile care s-au opus proiectului minier si nici compania canadiana nu au facut nimic pentru a-si intelege macar pozitiile reciproc, nu vorbesc de gasirea unui numitor comun.
5. USL nu stie sa comunice cu oamenii, singurul lucru pe care il cunoaste este sa faca propaganda. Guvernantii sunt toata ziua la televizor, dar nu explica tocmai lucrurile importante. Ei fac propaganda, dar nu sunt capabili sa genereze dezbateri reale si sa prezinte realitatea.
In continuare, nimeni nu stie ce contine proiectul – nici oamenii simpli, nici ONG-istii si nici macar parlamentarii. Chiar ministri ai Cabinetului Ponta nu cunosc proiectul. Cum sa ai un punct de vedere just pe acest subiect daca nici macar nu cunosti realitatea lui?
6. Crin Antonescu il ataca pe Victor Ponta pentru ca se pregateste ruptura USL. Presedintele PNL nu a atacat un partener de guvernare, ci un posibil adversar in batalia prezidentiala. Se gandeste ca sansa sa este sa adune nemultumirea impotriva Premierului. El va fi, de-acum inainte, un Gica-Contra si nu va face decat sa buna bete-n roate Guvernului.
7. Avem nevoie de o Lege a lobby-ului in Romania. Situatia creata de RMGC, care a investit sume uriase in publicitate in presa, dar si pentru a convinge politicienii de utilitatea proiectului lor arata ca nu stim unde sa tragem linie: miza este foarte mare, suspiciunile asijderea. O asemenea lege, care sa fie foarte, foarte clara, ar fi necesara pentru toata lumea.
Spre exemplu, in cazul de fata ar fi de stiut cine sunt politicienii si jurnalistii (o lista completa) care au beneficiat de excursii platite la Rosia Montana. Mai mult, ar fi de stiut de unde au primit fonduri unii politicieni romani care au organizat simpozioane si dezbateri pe tema folosirii cianurilor si care a fost scopul acelor evenimente. (Ca sa nu creada domnul Antonescu ca nu ne aducem aminte ca sotia sa, Adina Valean, a organizat dezbateri pentru Rosia Montana in care lauda procesul de extragere a aurului prin cianura).

Concluzia este ca avem un Guvern si o majoritate care conduc tara incapabile sa sustina un proiect pe care tot ele l-au propus, fara disponibilitatea de a dialoga cu partile implicate, fara curajul de a-si sustine punctul de vedere si care nu sunt in stare sa genereze o dezbatere si sa prezinte argumentele necesare luarii unei decizii ferme.